Mă prezint

V-am spus că bunicii mei erau din Cernăuți? Păi iată, petrecându-mi vacanțele în Ucraina, am învățat limba ucraineană. Un task force care implementa Acordul de Asociere dintre Ucraina și UE cauta un economist, care vorbește ucraineană. Păi eu eram! Când am luat acest job, mi-am dat seama că toate în viață se întâmplă cu un motiv. Am avut cel mai interesat job de pe pământ. Am lucrat din criză în criză, cu Ucraina și Moldova. Mai întâi COVID, apoi războiul, crizele umanitare, energetice, cererea de aderare la UE. Am făcut parte din echipa, care a dezvoltat Planul Ucraina, planul pentru redresarea, reconstrucția și modernizarea țării. În prezent lucrez cu Grecia, în calitate de analist politic și economic.

Am lăsat un job pe care îl adoram pentru alt job la care trebuia să lucrez mai mult și să învăț mai mult. Am fost consilier economic la o asociație europeană care reunea constructorii de mașini de pe tot continentul. Produceam statisticile pentru tot sectorul la nivel european, analizam politicile comerciale ale UE, care urmau să afecteze producătorii industriali. organizam și pregăteam întruniri dintre industrialiști, funcționari publici ai UE, organizații internaționale, politicieni etc. Eram lobbistă și economistă. Aici am avut un job pentru care am studiat până acum. 

Am rupt primul meu job la Bruxelles. Am trecut interviul online, din casa bunicilor din Bucovina, în cămașă albă și sacou, la 30° C. Jobul nu era la măsura așteptărilor mele, căci în timpul masteratului la Bruges, mi s-a urgat ambiția la cap și credeam că sunt cel mai genial specialist de pe pământ. Dar eram plătită minimul pe piață, ceea ce îmi era suficient să am o viață modestă, dar decentă. Eram în sfârșit independentă financiar 100%. Eram cel mai bogat om din lume. 

Am intrat ca stagiară Bluebook la Comisia Europeană, în sfârșit. Aici am lucrat cu companii europene inovatoare, start-ups și scale-ups. Cu o echipă de câțiva oameni, am recrutat specialiști investitori într-un program, care eventual va deveni Consiliul European de Inovare. Am adorat acest job.  

V-am spus că eram pasionată de Uniunea Europeană. Așa că am ales cea mai bună școală postuniversitară pentru specialiști în afaceri europene. Am obținut o bursă de studii, mi-am împachetat viața din Franța în două valize și am plecat spre Împărăția Berii – Belgia. Aici am studiat integrarea economică europeană pe dinăuntru și pe dinafară, sau cel puțin așa credeam eu. Am avut colegi din toate părțile lumii. Am întâlnit oameni extraordinari – ambițioși, inspiraționali, mult mai deștepți decât mine. Mi-am spus că vreau și eu să fiu așa.

Am aplicat la Facultatea de Drept din Strasbourg fără să știu exact ce vreau să fac în viață. Aici am învățat o franceză demnă de o facultate de drept. Am făcut licență și masterat. Am lucrat într-un restaurant de clasă pentru a-mi sponsoriza studiile. Am luat cursuri de economie și am dezvoltat o pasiune pentru Uniunea Europeană. La Strasbourg se află sediul principal al Parlamentului European. Când treceam pe lângă acea clădire, îmi imaginam cum, într-o zi, o să fiu și eu cu toți acei oameni îmbrăcați în costume, făcând lucruri foarte importante. Peste câțiva ani voi fi și eu îmbrăcată în costum, angajată la Comisia Europeană. Dar atunci încă nu știam asta. Atunci incă visam.

Pe vremea aceea, Liceul Ion Creangă era unul dintre cele mai șmechere instituții publice de învățământ din Chișinău. Eu am intrat într-o clasă cu profil muzical, unde am studiat muzică timp de nouă ani. Am fost altistă în corala Vocile Primăverii, condusă de Ștefan Andronic. Domnul Andronic era un dirijor atât de bun, încât nu exista un concurs de corale în care să nu câștigăm premiul mare. Purtam costume vișinii de catifea în care muream de cald. Costumele se cumpărau de la elevi mai mari și se transmiteau din generație în generație. Nu se puteau spăla și miroseau a transpirația noastră colectivă. Dar adoram să fac parte din cel mai bun cor de copii din Republica Moldova. Ștefan Andronic era prieten cu Grigore Vieru, care uneori scria versuri pentru aranjamentele noastre.