Cine nu este pasionat de daci, acela minte sau nu știe. Ce cunoaștem despre identitatea dacilor?

Întreaga lor existență e învăluită în mister, dar dispariția lor și mai mult. Și mai ales, ce ne-a rămas moștenire de la daci, în termeni de identitatea noastră? Haideți să vă povestesc un pic din cele culese de mine, din mai multe surse, ca să împrospătăm memoria de la orele de istorie din clasa a cincea. identitatea dacilor

Dacii sunt considerați o populație indo-europeană. De ce și ce anume înseamnă asta, o să discutăm mai târziu. Triburile lor se întindeau în zona Munților Carpați și a vestului Mării Negre. În termeni geografici actuali, teritoriul locuit de ei include România, Moldova, părți din nordul Bulgariei, Slovacia, Ucraina, Ungaria și Polonia.

Identitatea

Grecii antici îi denumeau Geta, Dakoi sau Daoi (Strabon, Geografia, VII, 3, 12), iar în documentele romane aceștia erau numiți Dacus sau Getae (Dio Cassius, Istoria Romei, LXVII, 6). Sursele folosesc ambii termeni interschimbabil. Acest lucru este discutat, deoarece nu știm exact dacă „daci” și „geți” desemnau același popor, dacă vorbeau aceeași limbă, o limbă similară sau pur și simplu se înțelegeau între ei ca vecini. Această problemă este analizată de istoricul Hadrian Daicoviciu în Dacii. El explică că, deși există diferențe în denumiri, din punct de vedere cultural și istoric, dacii și geții pot fi considerați același popor.

Cel mai curios este că nu avem habar cum dacii se numeau pe ei înșiși.

Nu știm nici ce limbă vorbeau dacii. Scriitorii antici spuneau că dacii vorbeau o limbă tracă (Strabon, VII, 3, 12). Alți autori susțin că dacii vorbeau un dialect al limbii trace (Dio Cassius, LXVII, 6). Există și ipoteze conform cărora ar fi fost limbi distincte, așa cum susține istoricul Vladimir Georgiev, care vede dacii mai apropiați de iliri decât de traci. Pe scurt, nu știm. Nu știm nici cum dacii își numeau propria limbă. În prezent, avem motive să credem că era o limbă indo-europeană, așa cum susține lingvistul Sorin Paliga.

Aș vrea să atrag atenția asupra faptului că, în acel context istoric, limba trebuie înțeleasă altfel decât astăzi. În prezent, datorită colonizărilor, ideilor naționale și eforturilor academice, limbile sunt relativ omogene. Poate că în acele vremuri, limbile erau mai fragmentate. La întrebarea limbii ne vom întoarce mai târziu.

Rolul geopolitic identitatea dacilor

Putem fi relativ siguri că dacii erau o civilizație influentă în zonă. Ei aveau relații comerciale cu alte popoare și resurse naturale abundente, inclusiv metale prețioase precum aurul și argintul. Descoperirile arheologice de la Sarmizegetusa Regia și cetățile dacice din Munții Orăștiei confirmă existența unei economii avansate și a comerțului cu grecii și romanii.

Poporul dacic era format din mai multe triburi, enumerate de istoricii greci (Herodot, Istorii, V, 3). Trebuie menționat, însă, că aceste liste și surse nu sunt „istorice” în sensul modern al cuvântului. În Antichitate, istoria era un amestec de evenimente reale, mituri și folclor.

Burebista și Decebal au fost doi regi care, în perioade diferite, au unit triburile dacice, formând un mare regat. Unele surse susțin că regatul lui Burebista a fost primul „imperiu” european, dar acest lucru nu este clar documentat. Istoricul Ioan-Aurel Pop menționează că Burebista a fost primul conducător care a unificat teritoriile dacice într-un stat puternic.

Strabon și Dio Cassius menționează că triburile dacice nu erau mereu unite. Fragmentarea le slăbea capacitatea de a rezista în fața Romei și a altor popoare migratoare. Deși Burebista și Decebal au reușit să coaguleze triburile într-un regat puternic, această unitate a fost fragilă și temporară. După moartea lui Burebista, regatul dac s-a fragmentat,facilitând cucerirea romană un secol mai târziu, (Ioan-Aurel Pop, Istoria Românilor).

Economic vorbind (identitatea dacilor – continuare)

Din surse istorice și descoperiri arheologice știm că Dacia era un tărâm bogat, cu resurse naturale abundente. Pământurile dacilor erau fertile, pădurile întinse. Munții ascundeau depozite importante de aur, argint și sare. Aceste resurse au transformat Dacia într-un punct strategic și economic crucial pentru comerțul regional, făcându-i în același timp prosperi și vulnerabili în fața invaziilor.

Știm că dacii făceau comerț, fapt dovedit de descoperirile arheologice. Pe teritoriul Daciei s-au găsit monede romane, grecești și celtice, precum și diverse bunuri (vase și obiecte de lux) provenite de la celți, greci și romani. Această rețea comercială se extindea în Eurasia și peste Marea Neagră.

De fapt, dacii aveau chiar propria lor monedă, „koson”, inspirată din monedele regilor Macedoniei (inclusiv Alexandru cel Mare). (By the way, aceste monede se vând acum pe Ebay, pentru colecționari, cu mii de euro). Kosonul (sau Cotisonul) a fost înlocuit de denarii romani cu două secole înainte de cucerirea Daciei, așa cum arată descoperirile arheologice analizate de Constantin Preda în Monede și circulație monetară în Dacia preromană.

Dacia – pradă valoroasă (identitatea dacilor – continuare)

Războaiele daco-romane au fost în mare parte motivate de ambiția Romei de a controla aceste resurse și de a-și rezolva propriile lor chestiuni financiare. Acest fapt se documentează abudent. Dio Cassius, un istoric roman din secolul II-III d.Hr., menționează că după cucerirea Daciei (106 d.Hr.), romanii au obținut un imens tezaur de aur și argint, care a fost folosit pentru a finanța diverse proiecte ale lui Traian (Istoria Romei, LXVIII, 14-15).

Eutropius confirmă că victoria asupra dacilor a fost una dintre cele mai bogate cuceriri din istoria romană, aducând în Roma o pradă imensă (Breviarium historiae Romanae, VIII, 6). Ioan Lydus scrie că averea luată din Dacia a permis imperiului să nu perceapă impozite pentru o perioadă de timp (De magistratibus, II, 28). Iar Jordanes, un istoric got din secolul VI, scrie că bogățiile dacilor au fost luate de romani și folosite pentru a construi monumente în Roma (Getica, XI, 67-68).

Ce ne-a lăsat Bădița Decebal?

Din ce am învățat la orele de istorie, pieirea dacilor a fost rapidă și ireversibilă. După câteva secole de invazii și tăcere, apar primele mențiuni ale românilor. Dacă acceptăm idea continuității dintre daci și români, ce ne-a rămas de la ei?

Moștenirea dacilor nu s-a șters de pe pământ odată cu cucerirea romană. Avem o moștenire genetică, culturală și lingvistică.

Avem studii genetice asupra populației românești, care indică o continuitate semnificativă în regiunea carpato-danubiano-pontică, ceea ce dovedește moștenirea tracică și influențele ulterioare. Haplogrupul I2a1 (I-P37), asociat populațiilor indigene europene, este prezent la 28% dintre bărbații români, sugerând o origine pre-slavă (Balanovsky et al., European Journal of Human Genetics, 2011).

ADN-ul mitocondrial indică o combinație de linii genetice din neolitic și Epoca Bronzului, inclusiv influențe ale stepelor vestice (Haak et al., Nature, 2015). Asta înseamă că că

1) moștenirea genetică a românilor e complexă, datorită interactiunilor intre popoare migratoare si locale,

2) dacii rămân o componentă importantă.

Limba română păstrează rudimente ale limbii dacice, în termeni legați de natură, animale, toponime, păstorit și obiecte de uz cotidian. Deși nu avem dovezi definitive, influența autohtonă este probabilă în acest vocabular. Dar promit să vă povestesc despre limbă într-un articol ulterior.

Pe lângă elementele de limbă, am păstrat portul popular, brâul, ia, căciula și opincile. Simbolurile lor încă se mai găsesc încrustate în stâlpii porților țărănești, broderiile cămășilor, inciziunile toiagelor ciobănești.