“Fata Babei și Fata Moșneagului” este un basm popular arhaic prezent pe toate continentele lumii. Basmul se bazează pe tipul “mașterii” (noua soție a tatălui) și fetei vitregi, asuprită și înrobită de mașteră. De obicei, maștera vine cu propriii săi plozi, o fată, sau mai multe, care atestă calitați morale și fizice inferioare.

Conflictul dintre noua soție (Baba) și fiica ei adoptivă va rezulta în expulzarea fetei moșului de acasă. Aceasta va fi nevoită să pornească într-o aventură către necunoscut, pentru a-și găsi alt rost.

În sutele de variații ale basmului în folclorul universal, fata vitregă va întâlni în calea ei un animal și un copac, de care va trebui să îngrijească. Animalul poate fi un câine, o vacă, o oaie. Iar copacul este de obicei un pom fructifer. Aceste elemente variază în funcție de specificul local. Apogeul călatoriei sale va fi intrarea în slujbă la o femeie bătrână, o vrăjitoare, sau o cucoană.

În basmul nostru, fata moșneagului va întâlni un câine bolnav, un păr infestat de omizi, o fântână ruinată și un cuptor surpat. Dirijată de instictul și integeitatea sa, fata va îngriji aceste elemente. Ele reprezintă cele 4 stihii: foc, apă, pământ și aer. Însușirea lor este necesară înainte de marea probă – slujba la Sfânta Duminică. Stăpâna locuiește în pădure, sau o baltă – tărâmul magic al morților. Această probă va rezulta ori la renașterea ori la pieirea eroului. Răsplata pentru slujbă este o cutie, o ladă, sau un sac, dat eroului de către Sfânta Duminică.

Fata moșneagului va aduce acasă o ladă plină de comori. Iar fata babei, care a trecut același parcurs fără vrednicie, va aduce o ladă cu balauri. Una se va renaște, alta va muri.