Înainte de împodobitul bradului cu luminițe și globuri, oamenii practicau “butucul de Crăciun”, un trunchi de brad ars pe vatră. Arderea lui era o jertvă adusă în jurul solstițiul de iarnă (Crăciun), simbolizând moartea și renașterea anuală a zeului Crăciun.
Acest obicei se atestă nu doar la români, dar si la aromâni, letoni, sârbo – croați, popoare germanice și slavone și nu doar. Butucul Yule sau Buche de Noël este o reprezentare a aceleiași tradiții de sacrificare a zeului fitomorf. Se pregătește un desert în formă de butuc, care se consumă/ sacrifică. Catalanii au tradiția lui “Caga Tio” (un butuc c*căcios), interpretată în forma unei jucării de care oamenii au grijă, iar în schimb, acest butuc le dă cadouri. Unele popoare slave practică “Badnjak“, sacrificarea spiritului copacului către zeul Perun (zeul fulgerului).
În multitudinea tradițiilor legate de un copac la solstițiul de iarnă, se conturează o temă comună – jertvirea lemnului pentru renaștere și prosperitate.
