XII – Ciobanul Moldovean – Spânzuratul

În balada pastorală Miorița, o oaie fermecată îl avertizează pe un tânăr cioban moldovean că doi tovarăși geloși plănuiesc să-l omoare, pentru că el are oi mai multe, berbeci mai grași, câini mai bărbați și cai mai învățați.

În loc să se apere, ciobanul moldovean îi cere mioarei să-i învețe pe ucigași săi cum să-l îngroape. Vrea să fie înmormântat în strunga lui, aproape de oi și să audă lătratul câinilor; cere trei fluierașe așezate la capul mormântului, ca vântul să le facă să cânte și să cheme oile să verse lacrimi de sânge.

Cel mai important, el poruncește ca oița bârsană să tacă despre crimă. Să spună în schimb că s-a căsătorit cu o fată de împărat, că soarele și luna i-au ținut cununa, că munții au fost preoții, iar brazi și păltinași i-au fost nuntași. El practic descrie „nunta din cer”, un motiv central în folclorul românesc. (Detaliu înfricoșător: cei care mor necăsătoriți sunt adesea înmormântați în haine de nuntă, pentru a avea „nunta din cer”).

Cei care află povestea sunt adesea tulburați, triști și frustrați. De ce nu s-a apărat?! Are totuși cai mai învățați și câini mai bărbați! Unii merg chiar până la a asocia această lipsă de acțiune cu destinul poporului român. Dar punctul esențial este altul: ciobanul moldovean nu s-a temut, nu a fugit. Pentru el, contează mai mult să-și asigure continuitatea într-o formă diferită, pe propriile sale condiții.

În tarot, cartea Spânzuratului simbolizează sacrificiul, răbdarea, pauza, inacțiunea și perspectiva diferită. La fel și ciobanul moldovean: el răstoarnă lumea, transformă moartea în nuntă și pierderea într-un nou început.