XVI – Turnul – Meșterul Manole

A fost odată un voievod muntean care l-a chemat pe Manole, cel mai mare meșter zidar pe care îl cunoscuse lumea, ca să ridice cea mai frumoasă mănăstire. Manole și meșterii lui (zece la număr) au început lucrarea. Dar în fiecare noapte zidurile se surpau, până când meșterul a făcut de neconceputul. Meșterul Manole a fost ales să reprezinte Turnul în setul nostru de tarot.

Manole a visat că mănăstirea se va înălța doar dacă zidarii vor zidi prima soție care avea să vină cu prânzul pentru soțul ei. Meșterii au jurat că nu vor spune soțiilor despre această înțelegere. Insă cei 9 din 10 și-au încălcat jurământul. Așadar, prima care a sosit a fost Ana, soția însărcinată a lui Manole. El s-a rugat de ploi și furtuni să o oprească, dar dragostea ei a fost mai puternică, iar Ana a ajuns la șantier. Manole i-a spus că vor „juca un joc” și i-a cerut să stea s-o zidească. Pe măsură ce zidul se înălța, Ana îl implora să se oprească. Dar el a zidit-o de vie, iar opera a fost desăvârșită.

Voievodul a rămas uluit de frumusețea mănăstirii. I-a întrebat pe meșteri dacă ar putea ridica una și mai frumoasă. Ei au spus că da. Temându-se că meșterii vor crea o mănăstire și mai grandioasă pentru altcineva, voievodul a poruncit să fie luate schelele ca să piară meșterii pe acoperiș. Meșterii au încercat să scape făcându-și aripi din șindrilă, dar au murit în cădere.

În tarot, Turnul reprezintă templul, celebrarea, revelația, trezirea bruscă, prăbușirea, eliberarea, sfărâmarea violentă a iluziei. Este o chemare la a renunța la orgoliu, a vedea adevărul și a ne desprinde de ceea ce e construit pe minciună.

Mănăstirea lui Manole era o scară între cer și pământ, un templu ce ascundea o minciună. Capodopera i s-a prăbușit iar și iar, până când a ieșit la suprafață un adevăr: nicio creație măreață nu se ridică fără un mare sacrificiu. Iar distrugerea finală este însăși aruncarea lui Manole de pe acoperiș. Când totul se prăbușește, ceea ce rămâne devine etern.