(VIII) Jocul Ursului – Puterea

Jocul ursului este unul dintre cele mai spectaculoase obiceiuri de iarnă din spațiul românesc, practicat în preajma Crăciunului și a Anului Nou.

Alaiurile de colindători includ urători costumați în urși, care dansează pe ritmul impus de alți colindători, care țin frâiele și joacă rolul stăpânilor ursului. Întregul ritual evocă stăpânirea omului asupra fiarei sălbatice, motiv pentru care a devenit alegerea firească pentru a reprezenta arcana Puterii în setul nostru de tarot.

Cartea Puterii este asociată cu energia primordială, instinctul, creativitatea, sexualitatea, dar și cu adâncimile subconștientului. Ea vorbește despre echilibrul delicat dintre rațiune, instinct și animalul interior.

În iconografia clasică a tarotului, o femeie îmblânzește un leu doar cu puterea blândeții sale, semn că adevărata forță nu vine din violență, ci din stăpânirea de sine și din acceptarea instinctelor. Reprimarea acestora duce la pierderea puterii interioare.

Într-un tarot inspirat din folclorul românesc, alegerea animalului era limpede: ursul. Iar tradiția care celebrează îmblânzirea ursului este chiar Jocul Ursului.

De regulă, ursul este ținut în frâu de un bărbat, numit ursar. Totuși, în versiunea noastră, cea care înfruntă fiara este o femeie: Drăgaica. Drăgaica este o zeiță agrară, protectoare a grâului și a femeilor, o figură moștenită din preistorie. În portul ei alb, încununată cu flori, ea este tămăduitoare și binevoitoare. Drăgaica nu ar forța ursul în supunere. Ea îl îmblânzește.

Practica ursarilor este documentată încă din Evul Mediu, când stăpânii de urși cutreierau satele cu animale dresate, oferind spectacole. Totuși, legendele legate de urs ca animal-totem sunt mult mai vechi, comune tuturor popoarelor de munte. Ne mai vorbind despre eterna temă a „fetei și ursului”, care apare în nenumărate culturi. Dar asta este o poveste pentru altă dată.