(V) Crăciun – Hierofantul

Pentru români, Crăciunul este un personaj familiar. Este numele sărbătorii, dar și al Moșului care o însoțește. Iar în pachetul nostru de Tarot, Crăciun a fost ales să reprezinte cartea Hierofantului.

Puțini știu însă că Crăciun este o divinitate autohtonă, mult mai veche decât sărbătoarea creștină. În vechiul panteon românesc, acest zeu era asociat cu soarele și era celebrat la solstițiul de iarnă, pe 21–22 decembrie. I se spune Moș, pentru a-i marca vârsta înaintată, fiind sărbătorit la capătul calendarului solar, în cea mai scurtă zi a anului. Se credea că această divinitate era sacrificată sau „murea” la solstițiu, moment din care ciclul se inversa, iar zilele începeau din nou să crească.

În Tarot, Hierofantul este Marele Preot, mediatorul, podul. El reprezintă înțelepciune, credință, cunoaștere și exemplu moral. Este un învățător, un ghid și un simbol al legăturii dintre oameni și divinitate. El arată calea către Dumnezeu și devine vocea interioară în vremuri de încercare. Supraveghează legile ordinii universale și dezvăluie lecțiile vieții celor pregătiți să le vadă.

Sfârșitul de an este, pentru noi toți, un timp al bilanțului, al reflecției asupra faptelor și învățămintelor acumulate. Nu este o întâmplare că îl asociem pe Moș Crăciun (și implicit pe vechiul Crăciun) cu o figură magică, care îi răsplătește pe cei buni și îi pedepsește pe cei răi. Dar, mai presus de toate, îl asociem cu speranța: speranța unui an mai bun, a unui viitor mai luminos.

În folclorul slav găsim aceeași figură, cu același nume: Korochun / Krachun – o divinitate hibernală, stăpân al gerului, al nopții și al morții. Zeul lumii de dedesubt este și el celebrat la solstițiul de iarnă. Iar cei care au greșit îl tem, căci Korochun îi pedepsește cu ierni grele, boală și moarte. Surse reputabile din afara spațiului românesc explică originea acestui zeu slav ca fiind românească. În rusa și ucraineana actuală, krachun păstrează sensul de pâine împletită pregătită pentru Crăciun.