Drăgaica – zâna Solstițiului de Vară la români.

Drăgaica mai este numită Sânziana, nume care provine de la cultul Sfintei Diana. Drăgaica se mai referă și la dansul ritual jucat de un grup de 5-15 fete de Sânziene, pe 24 iunie.

Pentru dansul drăgaicei, fetele aleg dintre ele o drăgaică, care va reprezenta zâna, și joacă o horă. Drăgaica este îmbrăcată în mireasă și poartă o coroană de flori. În mână,

Drăgaica ține un toiag împodobit cu flori de sânziene, spice de grâu, usturoi și este legat cu un prosop. Acest tag e o axă rituală de protecție și abundență. Dansul drăgaicelor este menir să asigure prosperitate și sănătate comunității agrare. De fapt, toiagul este un simbol solar (precum toiagul călușarilor), ca un copac al vieții ce leagă cerul de pământ. Toiagul e și un obiect al autorității Drăgaicei, ca o baghetă magică.

Sânzienele reprezintă momentul liminal al solstițiului, Drăgaica fiind înfăptuirea feminină a soarelui.

Spicele de grâu reprezintă fertilitatea câmpurilor și promisiunea roadei.

Usturoiul e o protecție împotriva forțelor malefice. Drăgaica nu e doar o zeitate a roadei, ea este o apărătoare a comunitații. 

Prosopul este cel mai încărcat element al compoziției. El acompaniază omul în toate tradițiile sacre și în toate pragurile de trecere: la naștere, la nuntă, la înmormântare.