XIV Bendis – Temperanța – Sânziana

În secolul al V-lea î.Hr., când comunități mari de tracii au migrat în spațiul grecesc, aceștia au adus cu ei zeița Bendis, care a fost rapid integrată în panteonul local. Bendis a devenit atât de populară, încât grecii înșiși au ridicat temple în numele ei și au instituit festivalul Bendideia. Ea era zeița lunii și a pădurii, asociată cu vânătoarea și sălbăticia. În setul nostru de tarot, Bendis a fost aleasă să reprezinte Temperanța.

Bendis s-a asimilat ușor pentru că grecii aveau o zeiță cu atribute similare – Artemis, echivalentul Dianei din panteonul roman. Aceasta este o legătură importantă, pentru că Sancta Diana a călătorit înapoi în ținuturile tracice și dace odată cu cucerirea Daciei de către romani, rămânând în folclorul local sub forma de Sân+ziana, zâna lunii și a pădurii.

Sânziana din basmele românești și zeița tracică Bendis împărtășesc multe trăsături: strălucesc în noapte, protejează și se împrietenesc cu animalele și plantele sălbatice. Au puteri magice legate de recoltă, vindecare și fertilitate. Reprezintă echivalentul feminin al eroului tracic, combinând feminitatea cu tandrețea, istețimea și hotărârea. Au puterea de a crea și transforma. În basme, Sânziana este adesea însoțită de alte zâne, poate făcând aluzie la preotesele care serveau zeița.

În tarot, Temperanța sugerează concepte similare: protecție, vindecare, binecuvântare, prudență, sănătate și armonie. Ea simbolizează echilibrul între aspectele emoționale, intelectuale și fizice ale ființei noastre. Este reprezentată turnând lichide dintr-un vas în altul, ca semn al moderației. Un picior se află pe uscat, altul în apă, o alegorie a unirii dintre conștient (pământ) și subconștient (apă).

Pe ilustrație: zeița Bendis, inspirată din iconografia greacă antică, însoțită de un câine karakachan (rasa veche de pază, specifică Bulgariei, României, Macedoniei și Greciei). Poartă opinci tradiționale românești și un bonet tracic/frițian.