XV – Diavolul – Ucigă-l Toaca

Zeul lumii subterane, uzurpat de creștinism, nu este numit niciodată direct în folclorul românesc: Întunecilă,  Necuratul, Urâtul, Împelițatul, Codică, Scaraoțchi, Bălosul, Șchiopul, Ucigă-l Toaca, Bată-l Crucea, adică… Diavolul. El a fost ales să reprezinte a XV-a carte în setul nostru de tarot.

În folclor, Diavolul este cel mai periculos dintre demoni. Se metamorfozează în orice ființă sau obiect de pe pământ. Locuiește în Iad, imaginat fie ca un deșert, fie ca o baltă (de unde Bălțatul).

Se crede că a contribuit la crearea lumii, deși lucrările lui rămân neterminate, fiind oarecum stângaci și prost. În imaginarul popular, este în același timp înfricoșător și comic. De obicei, este portretizat ca o fiară păroasă, cu coarne de berbec sau țap, aripi colorate (ca Țurca), coadă și limbă scoasă – nu tocmai elegant.

În tarot, Diavolul simbolizează tentația, pasiunea, atașamentele, întunericul, inconștientul, impulsul, banii, sexualitatea și creativitatea. O carte intimidantă și adesea neînțeleasă.

Poate indica o explozie de creativitate, pasiune sau o sumă considerabilă de bani. Mai important, ne cheamă să acceptăm propria noastră umbră, acele calități pe care nu le recunoaștem în noi, imaginea de sine pe care o respingem. Ca stăpân al abisului, Diavolul ne îndeamnă să nu cădem în capcanele minții și să facem pace cu sinele nostru ascuns.

În iconografia tarotului, apare însoțit de doi „demoni”, unul masculin și unul feminin, legați de el. Aceștia nu sunt demoni reali, ci pasiunile și instinctele noastre care ne-au preluat controlul.

În această carte, am reprezentat „Jocul Măștilor”, o tradiție păgână de Anul Nou. Figura Diavolului apare alături de un moș, o babă și alte arhetipuri definite prin măști grotesc-caricaturale. Ele dezvăluie vicii, impulsuri și dorințe ascunse, caricaturizând moralitatea noastră stricată, partea noastră pe care nu vrem să o arătăm. Paradoxal, atunci când purtăm o mască, ne dezvăluim pe noi înșine și permitem întruparea acelui arhetip în fața tuturor,  figura pe care o ascundem de altfel.