Dacă există o civilizație pe care o cunoaștem foarte puțin, dar în același timp foarte mult, aceasta e civilizația proto-indo-europeană (PIE).

Teoretic, ne imaginăm PIE ca o societate de nomazi din epoca bronzului (4000-5000 de ani in urmă) organizați și militarizați, cărora le datorăm toate limbile din familia proto-indo-europeană, care s-au răspândit pe trei continente, în trei valuri.

Aportul lor către umanitate include domesticirea calului, invenția roții, căruței și utilizarea calului în scop militar. Iar moștenirea lingvistică rămâne cel mai important artefact al succesului lor ca civilizație.

Aproximativ 4000 de ani în urmă, a avut loc primul val de migrație a PIE din valea râului Volga către Dunăre și Marea Neagră, unde s-a născut cultura Cernavodă (acum România și Bulgaria). Deși căile migrațiilor sunt disputabile, putem să ne imaginăm că în următorii 3 mii de ani, aceștia s-au răspândit în toată Europa, Asia Centrală și de Sud, aducând cuvinte ce au supraviețuit până în prezent, fiind încă identificabile.

Pe lângă limbă, PIE au instituit ordinea patriarhală, trei clase sociale, credințele și miturile lor. În prezent, ne minunăm când regăsim aceleași fabule și mituri la popoare situate la mii de km distanță. Zeul tată care domnește pe cer, numărătoarea până la 10, membrii nucleului familial, ziua și noaptea – toate aceste concepte pot fi trasate la un substrat comun proto-indo-european.

Pe dragii mei lingviști entuziaști îi invit pe stories, să vă gâdil imaginația.

In imagini:
1 – portretului reconstruit al unui schelet din civilizația Yamnaya (proto-indo-europeană)
2 – stelă de piatră aparținând civilizației Yamnaya