Dintr-o masă amorfă, prin intervenția divină a mâinilor Zeiței Torcătoare, se naște firul infinit. Muma Pământului, Baba Dochia, toarce și țese țesătura universului. Mărțișor
Mâinile ei cuprind întregul timp, ochii săi văzând începutul, când timpul însuși nu era. Așezată pe un nor de praf de stele și înconjurată de stele străvechi care șoptesc povești fantastice să-i țină de urât, ea modelează destinul tuturor ființelor: celor muritoare și nemuritoare, celor care au trăit și vor trăi, celor care nu vor păși pământul niciodată. Fiecare mișcare și întorsătură în țesătura cosmică dictează cursul destinului, venirea fiecărei ierni și primăveri, pe care lumea urmează să le trăiască.
Această datorie atemporală găsește cea mai simplă reprezentare în forma Mărțișorului – un fir bicolor, care se învârte și își schimbă culorile la infinit. Atâta timp cât stelele strălucesc, iar galaxiile se învârt în dansul lor cosmic, munca Zeiței Torcătoare nu va înceta niciodată.
