O săptămână după Paști, poporul nostru sărbătorește Paștele Blajinilor sau Paștele Rahmanilor.

În înțelegerea noastră de acum, blajinii sunt neamurile noastre decedate. Dar tradițional, blajinii erau niște ființe mitice, oamenii promordiali, moșii strămoșilor, fiii primilor oameni. Se crede că blajinii trăiesc pe lumea de dincolo, la hotar cu Raiul, sub pământ, sau pe o insulă la capătul pământului. Ei țin stâlpii care sprijinesc pământul.

Rahmanii sunt foarte credincioși, se roagă neîncetat, sunt înțelepți, blânzi și nu pot face rău. Ei întemeiază familii și fac copii, dar se văd cu aceștia doar de Paști. Ei nu știu să calculeze timpul. De aceea, în sâmbăta dinaintea Paștelelui pământenilor, se aruncă cojile de ouă vopsite pe “apa sâmbetei” (de aici expresia), ca acestea, timp de 8 zile (săptâmâna arhaică), sa ajungă la blajini să le anunțe Paștele.

Cei vii se duc la cimitire de blajini pentru a cinsti primii oameni, moșii lor, ca aceștia să le facă pământul roditor. Se dau de pomană mâncăruri tradiționale de Paști, ouă vopsite, păscuțe. Se bea vin și se toarnă pe morminte ca să le dea și blajinilor.