Mai mult de un mileniu creștinii au sărbătorit Anul Nou în ziua de Crăciun, în apropierea solstițiul de iarnă. 1 ianuarie se mai numește Crăciunul mic. La anul nou se îngroapă Crăciunul, ceea ce simbolizează despărțirea de trecut, de păcatele individuale sau colective, pentru a intra în noul an curat. Acest fenomen e reflectat în tradiția omorârii Țurcii, moartea și renașterea caprei, sau jocul ursului. Moartea și renașterea acestor animale substituiesc reînnoirea Timpului Primordial.

Informație bonus: atât la Crăciun cât și la Anul nou, tradițiile sunt legate de lumină: luminițe pe brad, focuri în curte, luminări. Se intră în noul an în cea mai întunecoasă perioadă a lui. Focurile de artificii sunt tot o reprezentare ale sărbătoririi luminii. Zgomotele produse de artificii, sau de bici, buhaie, strigăte îndeplinesc cam aceeași funcție de alungare a spiritelor malefice. Urările de belșug, bunăstare și viitoare căsătorii sunt ecouri ale urărilor strămoșilor noștri către reînnoirea naturii, fertilitate și continuitate a neamului.

In imagine: un bebeluș simbolizând omul nou și curat, alături de un pui de urs, simbol al renașterii Timpului Primordial.