Balaurul (Dragonul sau Zmeul) e monstrul fantastic din basmele populare românești. El ia forma unui șarpe înaripat enorm, cu unul sau mai multe capete și limbi de foc. Balaurul încarnează răul absolut, dușmanul suprem al eroilor poveștilor.

Pe cât e de temut, poporul român a învățat să facă pace cu el, oferindu-i daruri în schimb de protecție.

Inițial păgân, balaurul a fost reluat de iconografia creștină, care îl reprezintă străpuns de Sfântul Gheorghe.

În basmele populare, șarpele se va transforma în balaur dacă stă în recludere în păduri sau stânci timp de 7 ani. Acest act îl va face o ființă supranaturală de neînvins, capabilă să zboare, să provoace fulgere și furtuni, izvor de înțelepciune, stăpân al cerului și al forțelelor naturii.

Balaurul va deveni adversarul eroului popular, care va trebui să-l învingă pentru a salva aleasa inimii sale (precum Făt Frumos și Ileana Consânzeana).

Slăbiciunea Balaurului este perla fermecată. Deținătorul acestei pietre magice va avea puteri nelimitate, va înțelege limbile tuturor creaturilor naturii, va stăpâni duhurile rele și va tămădui boli.