În Brașov există o tradiție numită “Junii”. Junii sunt o ceată de băieți conduși de un vătaf. Ei formează o horă. Vătaful iese în mijlocul cercului și aruncă de trei ori buzduganul cu scopul de a-l prinde. Apoi ceilalți juni ai cetei îi urmează exemplul. Astfel se face ritualul lor de inițiere bărbătească.
Virilitatea asociată cu buzduganul l-a transformat în simbol al puterii suverane, în sceptru. În 1920, șase fete de la un orfelinat i-au dăruit Regelui Ferdinand I un buzdugan din aur. La gâtul buzduganului erau sculptate 4 țărăncuțe simbolizând România, Transilvania, Bucovina și Basarabia, atunci unite sub conducerea lui. În vârf – capul acvilei cu crucea în cioc.
Sensul cuvântului ”club” în engleză a evoluat la fel ca și cuvântul buzdugan în română: de la ”armă/ crosă”, către ”ceată/ club”. Cuvântul e de origine turcească, însă derivă de la un termen nordic mai vechi Kylfingar (club) păstrat până azi în islandeză cu sensul de “jucători de golf”.
