Dacă m-ați întreba, Olga, care-i cea mai veche mâncare tradițională pe care o cunoști? M-aș gândi la colivă, terci de grâu îndulcit, pregătit la ocazii speciale, de obicei legate de moarte. Moartea poate fi interpretată în sens direct, sau indirect. Fie la moartea propriu-zisă, fie la pomenire, fie la moartea timpului, sfârșitul unui ciclu temporar (Crăciun, Anul Nou etc.).
Relația omenirii cu grâul este una primordială și foarte veche. Grâul ne-a însoțit timp de mii de ani, asigurând continuitatea noastră ca specie. Grâul este “omorât” și “îngropat” atunci când este semănat, ca apoi să se renască și să răsară. Gătitul colivei, grâului îndulcit este menit să facă același lucru, să ne garanteze o renaștere în prosperitate și belșug, tradiție pe care am practicat-o timp de mii de ani.
Coliva trece dincolo de spațiul vorbitor de română. Oamenii de pe continent mănâncă feluri de mâncare similare în diverse interpretări, numite într-un mod similar (kollyva, kutya, cuccia etc.) și gătite în mod similar. Grâu fiert, cu nuci, fructe uscate și un îndulcitor.
