În 1884, un renumit erudit și folclorist român se afla în satul Cucuteni de lângă Iași, colectând tradiții locale, meșteșuguri, cântece și povești populare din Moldova. Din întâmplare, a descoperit niște fragmente de ceramică cu un decor deosebit și a avut intuiția că această descoperire va avea o importanță arheologică majoră.

Acest folclorist se numea Teodor Burada, iar ce a descoperit el erau primele relicve ale unei civilizații arhaice, care va stârni interesul arheologilor și istoricilor secolului XX la scară internațională.

Câțiva ani mai târziu, în 1897, în satul Trypilya, de lângă Kyiv, arheologul Ucrainean Vikentiy Khvoyta a identificat rămășițele unei culturi preistorice, cu ceramică bogat decorată similară cu ce a găsit Burada. Contextul politic a fost complex și a influențat cum comunitățile științifice au cercetat și interpretat descoperirile arheologice. Autoritățile românești cât și cele sovietice au explorat larg aceste descoperiri pentru a susține ideologiile vremii. Mulți ani mai târziu, se recunoaște pe ambele părți ale Nistrului, că această civilizație a fost una dintre cele mai importante culturi eneolitice din Europa veche, fiind numite acum Cucuteni-Trypilya, în cinstea localităților unde au fost descoperite pentru prima oară.

Cine au fost cucutenii? Oameni preistorici sălbatici fără limbă și cult religios? Pastori, vânători, agricultori? Sau cu totul altceva decât de imaginăm despre oamenii preistorici?