Harap Alb este un protagonist emblematic al basmelor românești. Este mezinul unui crai, păcălit să-și piardă adevărata identitate regală și transformat într-un slujitor.

Harap Alb pornește într-o aventură inițiatică pentru a-și dovedi vrednicia și a-și câștiga pe drept coroana, moștenind tronul unchiului său, Împăratul Verde, și însurându-se cu fiica Împăratului Roșu.

Pentru asta, trebuie să treacă prin trei probe fantastice, care îi vor forma caracterul moral. Deși nu are puteri supranaturale, este ajutat de personaje magice întâlnite pe drum (Sfânta Duminică, care apare sub chip de cerșetoare; calul bătrân al tatălui său, care pare slăbit, dar e în realitate fermecat; și personaje grotesc de simbolice, care întruchipează trăsături umane duse la extrem: Setilă, Flămânzilă, Ochilă, Gerilă etc.).

Calitățile sale profund umane îl fac să arate bunătate față de necunoscuți – aceștia se dovedesc a fi tocmai ajutoarele magice care îl vor sprijini în înfruntarea probelor. Sunt încercări inițiatice menite să-l ajute să-și recupereze demnitatea și destinul.

Numele său e un oximoron. „Harap” era un termen folosit pentru a desemna o persoană cu pielea închisă la culoare, adesea un țigan sau un rob. Atributul „Alb” trimitea la adevărata lui identitate regală, pe care o va recăpăta la finalul poveștii.