De ce sunt atât de importante joile dinaintea marilor sărbători? Și ce legătură are Joia dinaintea Paștelui cu Joimărița?

Joi, a patra zi din săptămână, este ziua puterii și justiției. Cei ce se prezintă în pragul sărbătorilor nepregătiți, aceia vor avea parte de pedeapsă. Joi osândesc și mâinile și sufletele. Joi, în pragul sărbătorilor, la răscrucea timpurilor, se deschid porțile dintre lumea noastră și cea de dincolo, ca să revină morții neamului acasă.

Tot joi, sărbătorim și ne temem de Joimăriță, una dintre cele mai temute și respectate zeițe din panteonul românesc. Ca un demon justițiar, ea umblă în noaptea de joi până vineri să vadă care femeie nu și-a terminat torsul, țesutul și cusutul. Care nu a fost harnică, aceleia i se vor rupe și arde degetele. Ca să treacă fără pagubă, se lasă o bucată de pâine sau colivă la prag pentru Joimăriță.

Joimărița și Joia Mare

Deși e o zeitate agrară precreștină, Joimărița a fost asimilată Joii Mari, integrată în credințele legate de pomenirea morților și pregătirea spirituală pentru înviere.

Ce ne spune Joimărița despre noi ca popor? Cum a persistat în povești populare atâta timp? Joimărița nu e doar o sperietoare, ea reprezintă conștiința colectivă a unei lumi rurale, în care munca este sacralizată.

Atenția obsesivă la femei, la muncile lor migăloase, lucrul cu acul și ața, ține de o cosmologie feminină, o ordine simbolică în care ața este viața, iar femeia – mâna destinului. Fusul, acele și alte lucruri ascuțite sunt simboluri ale puterii și obiecte magice. Iar obiectele magice trebuie mânuite pe bază de reguli și interdicții.

Eu am observat că viața mea e ordonată atunci cand nu las lucrul de pe joi pe vineri. Dar voi v-ați făcut lucrul? 🪡

În imagine: autoportret îmbătrânit de mine