Am copilărit într-un campus pentru studenți și profesori universitari, pentru că mama preda la o facultate din Chișinău. Nu aveam televiziune prin cablu. Aveam 2 canale TV și încă unul care transmitea doar câteva ore pe zi. Majoritatea programelor erau știri, reclame, o telenovelă rusească și, cu puțin noroc, un film dublat în rusă seara. Așa a fost până când un vecin a găsit o metodă să se conecteze la cablu, să împartă conexiunea și să împărțim costurile. A fost un moment revoluționar. Tot blocul cu 5 etaje s-a conectat la acel pachet TV și eu am descoperit FoxKids, un canal cu desene animate. Dumnezeule, era raiul pe pământ. Aveam vreo 11 ani și m-am lipit de ecran — părinții mei nu mai apucau să vadă nimic altceva. Era un război cu lacrimi pentru telecomandă.

Aveam un desen animat preferat pe FoxKids. Era despre un băiat pe nume Louie, undeva într-un loc numit Wisconsin, în SUA. Avea un frate mai mic care-l enerva la fel de tare cum mă enerva și pe mine sora mea mai mică la vremea aia. Tatăl lui era veteran de război, morocănos și zgârcit. Păreau o familie săracă și m-am regăsit în Louie. Trebuia să se descurce cu ce i s-a dat, exact ca mine.

Aceasta nu este o postare despre sărăcie. Este o postare despre un comediant și creator genial — Louie Anderson — cel care a creat seria animată Life with Louie și care și-a dat voce atât sie însuși (micul Louie), cât și tatălui său, Andy Anderson. A și câștigat un premiu Emmy pentru acel rol. Ieri, a plecat dintre noi.

Ca omagiu, l-am desenat pe Louie în costum tradițional românesc.
Mulțumesc, Louie. Ai adus atâta bucurie copilăriei mele.