Pe scurt: O poveste despre micii românești și sărutul fratern 💏

Ilustrația este inspirată din muralul din Berlin, pictat de Dmitri Vrubel. Pictura originală îi reprezintă pe Leonid Brejnev și Erich Honecker într-un sărut fratern socialist. Inscripția originală de pe mural se traduce: “Doamne, ajută-mă să supravuețuiesc această iubire mortală”.

Pe lung: Postare despre mici și dominație

Micii, mâncarea noastră tradițională, cel mai probabil vin de la turci, din timpul dominației otomane a Țărilor Române. Mâncarea turcească se numește köfte, cuvânt intrat în limba noastră și sub formă de “chiftea” (mingiuță de carne tocată). Mâncăruri asemănătoare, cu variații regionale de tipuri de carne și condimente, se găsesc și la alte popoare aflate cândva sub dominația Imperiului Otoman.

Numele micilor sau mititeilor aparent se trage din asemănarea lor cu proiectile de calibru mic, folosite de artileria română în acea vreme. Se spune că în mai 1877, armatele rusești au trecut, printr-un acord secret cu Carol I, pe teritoriul României, ca să expulseze armatele otomane din Bulgaria. Când otomanii au aflat, au bombardat malul românesc al Dunării. Iar românii au bombardat în retaliere Vidinul, cu acești “mititei“.

Culmea este că micii la grătar au ajuns un simbol al zilei muncii (1 mai), devenită sărbătoare națională în România în perioada comunismului. După căderea regimului comunist, manifestările propagandiste de 1 mai au încetat, fiind înlocuite de activități în aer liber, cu micii.

Cum miroase istoria? A mici la grătar.