Pe masă, pe televizor, pe frigider, pe fotoliu, pe farfurie, sub farfurie, sub pahar, sub prăjitură, sub peștele de sticlă, în casele de pe toate continentele se află el, Măria sa Mileul.

Un obiect ornamental asociat cu vechimea, kitchul și lipsa de creativitate, anulat de cultura modernă, luat în derâdere, devenit meme, Mileul a îndurat mai multe înjosiri decât merită.

Deși pare vechi ca piatra, mileul a apărut relativ recent în istoria umanității, la fel ca și îndeletnicirea croșetatului.

Când a apărut croșetatul?

Croșetatul e diferit de împletit, brodat, sau țesutul dantelei. Prima mențiune a croșetatul sau a unui bunic al său apare într-o revistă suedeză “Konst och nychetsmagasin” abia în 1819 și în revista olandeză “Pénélopé” în 1823. Mai devreme de asta e dificil de găsit careva relicve.

Originea lui nu a fost confirmată nici până în ziua de azi. O versiune presupune că rădăcinile croșetatului se trag din insulele britanice și Danemarca. Acolo, ciobanii scoțieni, danezi și suedezi practicau un fel de croșetat cu cârlig triunghiular pentru a confecționa ciorapi, cușme și alte obiecte prin buclă închisă. O tehnică și mai veche numită “nålbinding” a fost cunoscută de vikingi.

Răspândirea croșetatului și a mileului

Croșetatul a fost pe larg răspândit și în Balcani, Grecia, Turcia, importat poate prin imperialismul otoman, sau prin venirea arabilor în Spania.

O altă descendență s-ar trage pe teritoriile rusești, în Asia Centrală, Munții Pamir și Himalaya. În Pamir, fotograful Ole Olufsen a găsit o serie de ciorapi colorați împletiți, câțiva dintre ei fiind confecționați cu buclă închisă, adică practic croșetați. Iar cel mai vechi obiect croșetat găsit de arheologi este ciorapul egiptean de copil.

Mileul a fost apogeul și moartea acestei îndeletniciri. Cândva croșetat de femeile casnice, mileul era un simbol de statut. Dar industrializarea și al doilea război mondial au înrolat femeile în alte munci. Poate din cauza asta ne irită mileul, că nu mai corespunde realităților de astăzi.