Conform credințelor creștine, la moartea Domnului în vinerea patimilor, omenirea a rămas în haos și întuneric. În a treia zi, a urmat miracolul învierii, care a pus baza celei mai răspândite religii din lume.

Motivul zeității care moare este atotprezent în mitologia universală. Viața de după moarte și imortalitatea sunt promisiuni prezente în credințele tuturor vremurilor. Motivul reînnoirii timpului e și el preistoric. Însă promisiunea de înviere personală și victorie asupra morții fizice oferită de creștinism a fost inovatoare.

Cândva oamenii venerau divinități, pe care le sacrificau simbolic în mod sezonier sau anual, prin jertva unui om, animal, plantă sau obiect. Creștinismul a înlocuit aceste jertve prin sacrificarea unui singur om o singură dată. Creștinismul a completat multe lacune ale credințelor precedente. Însă a și preluat tradiții și ritualuri de la ele.

Sacrificarea mielului se trage de la sacrificiul practicat de evrei la Pesah (Paștele evreiesc comemorând eliberarea evreilor din robia Egiptului). Ouăle de Paști sunt probabil talismane păgâne simbolizând viața nouă și primăvara. Ciocnirea ouălor e sacrificarea lor violentă sau poate simbolul mormântului gol. Pasca și cozonacul ar putea fi străvechi ofrande zeilor, acum simbolizând trupul lui Iisus, mormântul său sau bolta cerească și promisiunea învierii. Iepurașul vine din mitologia saxonă, care onora o zeiță a fertilității Eostre, reprezentată printr-un iepure.

Oricine nu ai fi, credincios, ateu sau agnostic, nu ai cum să ignori originalitatea și complexitatea acestui festival al reînvierii. Să aveți un Paște fericit, dragii mei. Hristos a înviat!