Conform credințelor populare românești, fiecare casă are un șarpe păzitor. El trăiește sub talpa casei, în pereți sau sub prag. El protejează casa și locuitorii săi de primejdii, boli și vrăji. Uneori îl auzim ticăind prin casă.
Ritmul biologic al șarpelui este opus celui omenesc. Șarpele se va trezi și va umbla prin casă atunci când omul doarme și nu se poate proteja singur. Astfel șarpele e un fel de alter-ego al nostru.
Motivul șarpelui este prezent la porți și uși. Se credea că atunci când omul iese în lume, se umple de necazuri, boli și duhuri rele, pe care nu trebuie să le aducă în casă la întoarcere. Astfel, trecând prin poartă, el se curăță cu puterea magică a șarpelui.
De ziua crucii, pe 14 septembrie, se închide pământul. Iar toți șerpii vor intra sub pământ, unde vor sta până pe 17 martie, la Alexii.
