O fată avea odată un ibovnic; el s-a dus la catane și a murit, dar la fată tot una venea și fata ieșea la dânsul în tindă- și atâta o pupa și atâta o cuprindea! Mă-sa-i zice: ” Fată hăi, el nu se poate să fie, că doară ai auzit că-i mort. Ian uită-te la picioarele lui: fă-te că scapi fusul, și dacă vor fi copite de cal să știi că-i strigoi.” A doua sară, când a venit, fata s-a făcut că a scăpat fusul și a văzut: copitele cu păr, ca la cal. Și mai mult nu s-a dus fata la el în tindă.” – Catarina Lucaci, Șcheia
De noaptea lui Sântandrei, ies strigoii printre oameni. Animalele vorbesc în limba omului. Iar fetele fac vrăji să-și vadă ursitul. Cândva bătrâni observau cerul și noroceau (prevesteau) anul, dacă va fi sărac sau bogat, ploios sau secetos, dacă va fi pace sau război.
