Șarpele este una dintre cele mai complexe și ambivalente figuri din mitologia românească. El apare în roluri variate, de la protector al casei și spirit tutelar, până la inamic al lumii umane, sub formă de balaur sau reprezentant al haosului.

Șarpele în simboluri și semnificațiile sale

În spațiul românesc, găsim credințe conform cărora fiecare casă are un șarpe ascuns sub prag sau în temelie. Șarpele este spiritul casei, protectorul gospodăriei și al familiei. Se mai crede că acest șarpe e un strămoș vechi, care veghează asupra noastră.

Din credințele arhaice, șarpele este o ființă solară și subpământeană (chtoniană). El leagă cerul cu pământul și lumea de dincolo. În povestea ”Fata cu pietene de aur”, un șarpe o duce pe fată la palatul de sub pământ, unde timpul curge altfel. Aici, șarpele este un gardian al lumii de dincolo, un intermediar între lumi.

În basmele populare, vom găsi o formă evoluată a șarpelui – Balaurul, care va fi învins de un erou prin înțelepciune. Această luptă reprezintă cea mai importantă etapă a inițierii eroului, etapa învingerii ființei cu știință.

O altă ilustrație a acestui mit o găsim în culegerea de credințe și superstiții de Artur Gorovei:

”Când vei vedea un șarpe viu în luna mart, să-i tai capul cu o para de argint, în gură să-i pui un cățel de usturoi și să-i pui capul sub pridvorul unei bisericil. La nouă zile după ce l-ai pus în pământ sub pridvor, să cauți în locul acela și ce buruiană va fi crescut din gura șarpelui, s-o iei, s-o porți cu tine orișiunde. Pe unde vei merge cu această buruiană, toate celelalte buruiene și copaci au să vorbească cu tine, și-ți spun de ce leac sunt bune și cum se cheamă…și vei vedea strigoii“.

Pe vremuri se credea că jertvirea șarpelui îi va acorda omului puteri supranaturale, înțelepciune și viziune clară.