Mătura este un element fascinant în folclorul românesc. Conform credințelor populare, mătura are puteri supranaturale și poate face bine sau rău.

Superstiții

Când plecau de acasă, oamenii obișnuiau să lase o mătură la ușa de la intrare, crezând că nimeni și nimic nu va pătrunde în lipsa locatarilor. Era un semnal pentru lumea de afară că stăpânul nu e acasă.

Mătura era văzută ca un paznic magic al casei. Proteja casa și pe cei care locuiau în ea de orice rău. De fapt, orice mănunchi de crengi putea avea același rol, dacă era așezat la intrare sau la ferestre. Un astfel de mănunchi se numea „măturiță”.

O femeie care tocmai a născut nu trebuia să iasă din casă fără o mătură și un cuțit, căci îngerii nu o mai pot apăra. Un bebeluș, când era lăsat singur, trebuia să aibă o mătură lângă pătuț, ca niciun rău să nu se apropie de el.

Când măturile se rupeau, trebuiau aruncate și arse imediat, pentru că își pierdeau puterea de protecție.

Unde e mătura?

Chiar și atunci când oamenii erau acasă, mătura avea locul ei clar: mereu la ușă, discret, ferită de ochii lumii. Nu vezi niciodată măturile altora, deși știi cam pe unde sunt. Un străin nu are voie să ia mătura altcuiva. Așa e regula. Mătura aparține casei și celor care o locuiesc.

Măturatul

Actul de a mătura are propriul său ritual. Se mătură întotdeauna de la sine, spre ieșire. Așa se curăță casa și omul de toate necurățiile. Când cineva suferă, se poate folosi o mătură specială pentru a „mătura” durerea.

Fetele trebuie să fie și mai atente. Dacă cineva le ia mătura din mână, le fură norocul. Dacă sunt întrerupte când mătură, vor fi lăsate singure în mijlocul horei. Dacă cineva le atinge picioarele cu mătura, din greșeală sau intenționat, nu se vor mărita.

Mătură, ai milă!