În civilizațiile lemnului, precum cele din care ne tragem, legătura dintre om și pom este foarte strânsă. Atât de strânsă, încât invocăm flori de măr la răscrucea anilor.

Pe plaiurile noastre pomul de măr oferă multe repere calendaristice. Când mărul înflorește nu se mai poate semăna păpușoi. De Sântandrei, se pune o rămurică de măr în apă, ca până la Anul Nou să înflorească și să fie folosit de copii că sorcovă.

Pomul de măr este un pom cosmic și un substitut al omului în lumea vegetală. Rădăcinile lui pleacă adânc în pământ, ca și ale noastre, oameni ai căror strămoși se află sub pământ. Iar ramurile lui se întind către cer, precum și noi, creștinii români acolo vrem să ajungem. La înmormântări, în unele regiuni, se dă de pomană o ramură de măr împodobită cu colaci, covrigi și alte daruri. Pomul exprimă idea nemuririi prin renaștere eternă.

Scoală, gazdă bună, scoală, nu mai ata
Florile sunt dalbe, flori de măr.
Că venim acuma a vă colinda,
Florile sunt dalbe, flori de măr.

Doar în toamna asta merii-au fost sădiți,
Florile sunt dalbe, flori de măr,
Și in noaptea asta-i înfloriți,
Florile sunt dalbe, flori de măr.

Din căldura dragostei vor înflori,
Florile sunt dalbe, flori de măr,
Și in pacea casei voastre vor rodi,
Florile sunt dalbe, flori de mar.