Vă amintiți când v-am spus că romanii nu chemau Focul pe nume (Ignis), dar îl chemau “vatră” (focus), pentru că era considerat sacru? Ghiciți pe cine noi chemăm pe numele focului.
Ignat, porcul umflat! La Ignatul porcilor, se sărbătorește Sfântul Ignatie Teofanul, care s-a suprapus pe celebrarea precreștină și chiar preistorică a divinității solare. Sfântul Ignatie, coincidental (sau nu), pică exact la solstițiul de iarnă, în noaptea cea mai lungă a anului, cand lumea intră în întuneric.
Ce are soarele cu porcul Ignat?
În solstițiu, soarele este cel mai slab. El moare pentru o noapte pentru a se renaște. Iar când se renaște, zilele încep din nou să se lungească. Oamenii nu pot actiona asupra soarelui, căci e o divinitate celestă. Însă ei vor foarte tare să o facă. Pentru a “susține” soarele, sau pentru a îmbuna zeitatea soarelui, se aprind focuri și se fac jertve. Ca nu cumva să ne lase soarele în întuneric.
Ce se face cu bietul Ignat? Se omoară violent și se ARDE (se pârlește). Porcul Ignat este prin excelență o jertfă adusă divinității solare.
