De 4 ori pe an, înainte de marile sărbători, Creștinii ortodocși țin post. Postul e o tradiție ce constă principalmente în abstinența de la consumul produselor de origine animală, a substanțelor toxice și a comportamentelor imorale. Ceea ce se consideră toxic și imoral s-a schimbat de-a lungul secolelor, bineînțeles. O altă trăsătură importantă a practicii este observarea gândurilor si faptelor omului. Postul presupune comiterea actelor caritabile, practica milosteniei și reținerea de la judecata altor oameni. O expresie devenită populară este “ceea ce iese din gură nu e mai puțin important decât ceea ce intră în ea)”.
Bun. De unde vine postul și care îi este rostul?
În perioada creștinismului timpuriu, adepții acestei confesiuni practicau postul negru (abstinența voluntară de alimente și/ sau lichide) pentru anumite perioade din ajunul sărbătorilor. Postul și postul negru sunt practici complementare și suplimentare.
Tradiția postului negru poate fi trasată către Grecia Antică și Hipocrates, tatal medicinei. Hipocrates recomanda abstinența de mâncare persoanelor prezentând anumite condiții de sănătate. Însă practica postului pentru motive spirituale sau medicale este o cutumă pre-istorică, observată și acum la diferite grupuri și confesiuni.
Musulmanii țin post negru de la răsărit până la apus în luna Ramadan. Hindușii țin post în anumite zile din lună pentru bunăstare, longevitate și prosperitate. Evreii țin post 6 zile din an, în semn de regret pentru păcate. Creștinii țin post, ca act de petiție, pentru a analiza excesele existenței lor. Creștinii catolici practică postul ca reducere a alimentației la o singură masă pe zi, care va substitui carnea cu peștele în ziua de vineri.
Aceste perioade nu doar marchează ajunul sărbătorilor religioase, dar și începutul și sfârșitul anumitor cicluri temporale antice (anotimpuri, sau ani). Către sfârșitul acestor perioade, timpul degradează până moare și se reînnoiește. Iar această moarte simbolică este acompaniată de o “pregătire trupească” prin abstinența și înfometare.
