Paștele Blajinilor se mai numește Paștele Rahmanilor. Dar cine sunt Rahmanii?

Știm că Rahmanii sunt numiți astfel de către români și ucraineni. Conform unor legende, Rahmanii sunt descendenții lui Sif, al treilea fiu al lui Adam. Alte legende spun că Rahmanii sunt primii oameni care au trăit pe pământ. Letopisețul bizantin Gheorghe Amartol scrie că Rahmanii locuiesc pe Insula Rahmanilor, pe care fructele nu se strică niciodată. Același pom are și floare, și fruct, și cules este tot anul împrejur.

Rahmanii sunt un popor curat, ce se roagă neîncetat. Ei mănâncă fruectele insulei și beau apă dulce de la rădăcinile unui pom. Nu au nici patrupezi, nici unelte, nici cuțite, nici oțel. Nu lucrează pământul, nu vând, nu cumpără, nu se ceartă, nu războiesc, nu beau vin, nu mănâncă carne. Rahmanii nu au rege, nici biserici, nici case, nici averi și nici invidie. Ei trăiesc în peștere și dorm pe pământ așternut cu frunze.

Rahmanii nu măsoară timpul, dar știu când vine Paștele, căci oamenii obișnuiesc să arunce coji de ouă pe Apa Sâmbetei, iar, la a opta zi, sau peste 3 sau 4 saptamani (când se sărbătoresc morții), aceste coji ajung la Rahmani.

În imaginarul popular, fiecare coajă de ou se transformă într-un ou, din care 12 Rahmani mănâncă tot anul. Rahmanii trăiesc în celibat majoritatea anului și se împreunează doar de Paști. Dacă femeia de Rahman a făcut doi copii, bărbatul ei nu o mai vizitează și nici nu vizitează altă femeie, de aceea Rahmanii nu sunt un popor numeros.