Femeia
Lăsați femeia în pace.
Să meargă legănându-se,
Să se bâțâie.
Să râdă cu gura mare,
Să aibă pete pe bluză.
Lăsați femeia să se uite-n oglindă
Și să nu aștepte să vadă acolo
Decât propria sa victorie,
Cu riduri de zile rele și bune,
De râsete cu gura mare.
Lăsați femeia să bea
Vin bun și cafele,
Să se-mbete și să joace
Cu fusta nearanjată
Și pete pe bluză.
Lăsați-o să-ntârzie la întâlnire
Cu cel mai frumos om
De pe pământ,
Sau unul nevredic de ea,
Cu pământ pe pantofi.
Lăsați-o să nască
În voia ei.
Și să fie bătrână, bolnavă, sau leneșă.
Să-i curgă tușul, să iasă
Cu părul murdar.
Lăsați-o să umble
Brambura la oră târzie
În fustă,
Fără grijă
Și nevinovată.
Lăsați femeia să meargă
Cu pete pe bluză,
Râzând cu gura mare,
Să se bâțâie, legănându-se
În pace.
