Cum arată o vrăjitoare sau o descântătoare? Cu ce se ocupă? Sunt periculoase? Urâte? Frumoase?

Istoric, oamenii au nutrit multă frică, scepticism, ură, dar și curiozitate față de femeile considerate având puteri supranaturale. In diferite timpuri, atenția oamenilor se îndrepta către alți membri ai societății, care se deosebesc de marea majoritate, suspectându-le de vrăjitorie. Vă las aici o colecție frumoasă de esee despre vrăjitorie de Mircea Eliade.

O femeie singură, bogată, cuprinsă în ipostaze ciudate, ori în mijlocul unei activități ciudate. Ce face? De ce se uită așa? Ce fel de obiecte deține? De ce nu are bărbat? Cum nu îmbătrânește? Imaginarul popular este nelimitat.

Deși vrăjitoria este percepută ca un lucru negativ, iar descântecul mai puțin, termenii deseori se contopesc. Obiectivul primar al vrăjitoarei este de a îndrepta un rău către bine, cu ajutorul resurselor naturii, sau a universului, întru dezlegare.

Ceremoniile vrăjitoarelor

Ceremoniile vrăjitorești sunt compuse din anumite etape protocolare și acompaniate deseori de obiecte auxiliare:

1. Observanța (rit de intrare – spălat pe mâini)
2. Rituri manuale (mișcări, gesticulări – scuipat, atins, tăiat, presărat, aruncat).
3. Obiecte magice (obiecte de uz casnic, părți din corpul bolnavului (păr, unghii), apă neîncepută, fus, cenușă, excremente etc.)
4. Rituri orale (rostitul descântecului, în mod sacadat, în formă de narațiune (are baba nouă feciori), postularea unor situații imposibile (când va cloci unghia), etc.)
5. Observanța (rit de ieșire – aruncarea apei, un timp sau periodicitate anumită – înainte de răsărit, de trei ori pe zi, un loc anumit – sub copac, după casă)
6. Plata (această etapă este absolut indispensabilă, fie și pentru o plată simbolică – dă băbii piatacul). Bolnavul nu are voie să aibă datorie la descântătoare, cel puțin așa sunt credințele populare.

Disclaimer: toate aceste informații sunt o relatare personală, din propria mea interpretare și sintetizare a credințelor populare. Vă rog să le luați ca atare.